Biotehnologia calea catre viitor Part 4

10. INGINERIA GENETICĂ, ETAPELE TRANSGENEZEI
16
Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie introducerea in
patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, “de interes”, fie modificarea
expresiei unei/unor gene prezente, deja, in celula. Genele transferate sunt denumite “transgene”.
Ingineria genetica mai este numita, uneori, si “modificare genetica”, “transformare genetica” sau
“transgeneza”, iar produsele obtinute poarta numele de “organisme modificate genetic” (OMG) sau
“organisme transgenice” (Badea, 2000).
In Germania, definitia data organismelor modificate genetic este urmatoarea: OMG sunt organisme
al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu exista in natura in conditii naturale sau
de recombinare naturala. Organismul modificat genetic trebuie sa fie o unitate capabila de
autoreplicare sau transmitere a materialului genetic.
In Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se refera la plante si la animale care
contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la
anumite pesticide si erbicide.
In Romania (conform OG nr. 49/2000), organismul modificat generic este un organism care
contine o combinatie noua de material genetic, obtinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care ii
confera noi caracteristici.
ROMANIA este singura tara din Balcani care a stabilit legea organismelor modificate genetic.
Ordonanta Guvernului nr. 49/2000 a stabilit infiintarea Comisiei Nationale pentru Securitate Biologica
(CNSB), care a fost abilitata sa puna in aplicare dispozitiile legislatiei nationale si internationale
referitoare la regimul activitatilor care implica utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile
biotehnologiei moderne, numai dupa avizarea scrisa, emisa de Punctul Focal National.
Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de:
- “gene de interes”;
- metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va
fi la originea unei noi plante;
- - selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit
(toleranta la erbicid, rezistenta la atacul unui daunator etc.).
10.1 Transgeneza presupune parcurgerea a trei etape:
- identificarea, izolarea si clonarea “genelor de interes”;
- - transferul “genelor de interes” la plantele de cultura ;
- - selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea
acestora in camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii
naturale.
Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta,
cel putin,doua avantaje:
- ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca
performanta;
- gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod
nelimitat, posibilitatile de ameliorare.



11. IDENTIFICAREA, IZOLAREA SI CLONAREA “GENELOR DE INTERES”

Exemple de enzime de restricţie şi secvenţele recunoscute de acestea

Identificarea şi izolarea genelor se face cu ajutorul enzimelor de restricţie

1. Vectorul de clonare (de obicei un plasmid) este secţionat cu ajutorul enzimelor de

restricţie

2. Fragmentul de ADN de interes este detaşat de din cromozom cu ajutorul aceleiaşi

enzime de restricţie

3. Fragmentele rezultate sunt ataşate vectorului de clonare cu ajutorul ligazelor rezultând

un vector recombinant

4. Vectorul recombinant este introdus (de exemplu prin metoda biolistică) în celula gazdă

(de regulă o bacterie)

5. Bacteria împreună cu vectorul recombinant se înmulţeşte (clonează) producând multe

copii de ADN recombinant

19

6. ADN recombinant se extrage si se purifică