Biotehnologia calea catre viitor Part 2

8. Biotehnologiile în agricultura modernă
Prima revolutie verde, initiata dupa cel de al doilea razboi mondial de Norman Borlaug
pentru a incerca sa rezolve o parte din probleme grave ale nutriţiei omenirii pentru care a primit
Premiul Nobel pentru Pace. Cercetările au fost dezvoltate in Mexic si Filipine la grau, orez, porumb,
sorg, mei etc.A doua revoluţie verde este considerata a fi reprezentata de Biotehnologiile moderne
8.1.Tendinte actuale in agricultura
Măsuri –diversificarea cultivarelor şi a speciilor cultivate
–Introducerea biotehnologiilor (10% din necesarul de forţa de muncă din agricultura pentru
producerea aceleiaşi cantităţi de proteine)
–Fixarea azotului atmosferic
• Valorificarea solurilor sărăturoase
• Prevenirea efectelor toxice ale pesticidelor
(anual la cele 200 mii de produse chimice se adauga 1-2 mii noi, se înregistrează 1 mil
intoxicatii acute soldate cu 20 mii morţi )
• Folosirea biotehnologiilor in ameliorarea plantelor
• Schimbarea treptată a tuturor modelelor de producţie
• Promovarea conceptului de dezvoltare durabilă
• Modificarea legislaţiei privitoare la OMG (ORGANISME MODIFICATE GENETIC)
Peste 90 si, respectiv 120 de milioane de hectare cu plante modificate genetic au fost
cultivate în anul 2005 si 2008, în întreaga lume. Potrivit raportului dat publicităţii de Internaţional
Service of the Acquisition of Agribiotech Applications (ISAAA), suprafeţele însămânţate cu plante
modificate genetic au crescut cu 11%, faţă de anul 2004. Creşterea din 2005 nu este atât de însemnată
precum cea înregistrată pe parcursul anului 2004 (20%), dar se previzionează că se va menţine de-a
lungul întregului deceniu.
În 2005 şase ţări au cultivat 98% din suprafaţa mondială de plante modificat genetic. Pe
primul loc se situează SUA, cu 48 milioane hectare, urmate de Argentina – 17 milioane hectare,
Canada – 6 milioane ha, Brazilia – 6 milioane ha, China – 4 milioane ha, Paraguay – 1,4 milioane ha.
Restul de 2% din suprafaţa estimată cultivată de 15 ţări, printre care Mexic, Spania, Germania,
România, Africa de Sud. Estimările ISAAA sunt puternic contestate de organizaţiile ecologiste,
contestaţii cu marea carenţă de a nu avea nici o probă practică. Aflate de câţiva ani în centrul unor
dezbateri contradictorii aprinse, organismele modificate genetic îşi continuă expansiunea fulminantă
preconizată de oamenii de ştiinţă. În mai puţin de 10 ani ele au înregistrat un ritm mediu de dezvoltare
realizat în agricultura tuturor timpurilor. Cantitativ acest ritm înregistrează o creştere anuală de peste
10 milioane hectare, iar analiştii anticipează o extindere a suprafeţelor cultivate la orizontul anului
2020 la dimensiunea totală de 350 milioane hectare, adică de aproape trei ori mai mult cât reprezintă
suprafaţa cultivată a ţărilor UE – 15. Reticenţa europenilor faţă de aceste plante pare a fi una falsă din
punct de vedere ştiinţific, singura explicaţie plauzibilă ţinând de imposibilitatea acestora de a valorifica
eficient actuala abundenţă alimentară. Din acest punct de vedere, România este o ţară europeană
atipică, dacă avem în vedere că ea este incapabilă să-şi asigure securitatea alimentară din resurse
proprii.
În 1996, anul introducerii acestor plante, doar şase ţări le utilizau, iar suprafeţele erau de
doar 1,7 milioane de hectare.
Cea mai mare parte a suprafeţelor cultivate cu varietăţi modificate genetic este acoperită de
soia (60%). Valoarea pe piaţă a culturilor transgenice a atins, în 2005, 5,25 miliarde de dolari. Raportul
ISAAA remarcă faptul că agricultorii francezi şi portughezi au reintrodus, în 2005, cultura de porumb
Bt, la care renunţaseră de 2 şi respectiv 5 ani. Cehia a introdus pentru prima dată cultura de porumb Bt.
Până în momentul de faţă, culturile de porumb Bt au pătruns în cinci ţări din Uniunea Europeană
(Cehia, Franţa, Germania, Portugalia, Spania). Spania – ţară membră a UE – cultivă, încă din anul
1998, porumb modificat genetic pe suprafeţe care în timp ar permite transformarea acestei ţări în
principalul furnizor de seminţe de porumb modificat genetic al Europei.
In România, in 2006 s-au cultivat in jur de 100 de mii de hectare cu organisme
modificate genetic Din cele 21 de ţări care cultivă varietăţi modificate genetic, 13 o fac pe suprafeţe care depăşesc 50.000 de hectare. Potrivit ISAAA, ţările în cauză sunt: Africa de Sud, Argentina,
Australia, Brazilia, Canada, China, Filipine, India, Mexic, Paraguay, Spania, Statele Unite, Uruguay.
În anul 2005, Brazilia este ţara care a recunoscut cea mai importantă creştere de suprafeţelor cultivate
cu organisme modificate genetic: culturile de soia transgenică au progresat cu 88%, ajungând să
acopere 9,4 milioane de hectare. În India, suprafeţele cultivate cu bumbac Bt (modificat genetic) au
crescut de la 500.000 de hectare, în 2004, la 1,3 milioane de hectare, în 2005.
Potrivit Institutului Service of the Acquisition of Agri-biotech Applications (ISAAA),
Iranul şi China sunt ţările cu potenţialul cel mai mare în comercializarea de orez modificat genetic. 250
de milioane de agricultori din întreaga lume, cultivă orezul transgenic, care se constituie în aliment de
bază pentru 1,3 miliarde de persoane. International Service of the Acquisition of Agri-biotech
Applications (ISAAA), asociaţie sponsorizată, într-o anumită măsură, de industria biotehnologiilor, se
autocaracterizează ca fiind „un organism caritabil, fără a avea ca scop obţinerea de profit, care lucrează
pentru înlăturarea sărăciei din ţările în curs de dezvoltare”. Acest scop ar putea fi atins prin facilitarea
transferului de cunoştinţe şi prin „transferarea aplicaţiilor” din domeniul geneticii vegetale.
Ministerului Agriculturii a interzis a cultivarii de soia modificata genetic (Roundup Ready)
în România începând cu anul 2007, pe motivul că UE nu ar permite acest lucru.

9. BAZELE MOLECULARE ALE INGINERIEI GENETICE
•Ereditatea: transmiterea caracterelor codificate de materialul genetic – ADN
–Celula la celulele fiice
–Individ la descendenti
•Genotip: totalitatea materialului genetic al unui organism
•Fenotip: totalitatea trasaturilor observabile ale unui organism, determinate de materialul genetic si de
mediul inconjurator